Service UnavailableDe la Wikipedia, enciclopedia liber?
Acest articol este scris par?ial sau ?n ?ntregime .
Pute?i da chiar dumneavoastr? o m?n? de ajutor. ?terge?i eticheta dup? ad?ugarea diacriticelor.
Pentru alte sensuri, vede?i .
Informa?ii generale
Mercur, Hg, 80
Propriet??i atomice
[] 4145d1062
Propriet??i fizice
-38,83 °C;234,32 
356,73 °C;629,88 
14,09 · 10-6
Informa?ii diverse
1,04 · 106 /m
{{{poten?ial_de_ionizare_3}}}
{{{poten?ial_de_ionizare_4}}}
{{{poten?ial_de_ionizare_5}}}
{{{poten?ial_de_ionizare_6}}}
{{{poten?ial_de_ionizare_7}}}
{{{poten?ial_de_ionizare_8}}}
{{{poten?ial_de_ionizare_9}}}
{{{poten?ial_de_ionizare_10}}}
Cei mai stabili izotopi
?i condi?ii de temperatur? ?i presiune normale dac? nu s-a specificat altfel.
Mercurul (υδρ?ργυρο?, ?n greac? Hydrargyros sau argintul viu) este un
cu simbolul Hg ?i
80. Metal al blocului d, mercurul este unul din cele 6 elemente care sunt lichide la o
apropiat? de cea a camerei.
Metal greu, argintiu al blocului de elemente d, mercurul este singurul element metalic care este lichid ?n condi?ii standard de temperatur? ? un alt element care este ?nt?lnit ?n acelea?i condi?ii este , de?i metale precum ,
se lichefiaz? la temperaturi pu?in mai mari dec?t cea a camerei.
Mercurul nu reac?ioneaz? cu majoritatea , precum
diluat, de?i acizii oxidan?i precum acidul sulfuric ?i
concentrat sau
?l dizolv?, rezult?nd
sulfate, nitrate ?i clorurile. Reac?ioneaz? totodat? cu pulberea de , utilizat? s? absoarb?
de mercur. Este ?nt?lnit predominant sub forma
(sulfur? de mercur);
ro?u vermilion, forma pur? a sulfurii de mercur, este ob?inut ?n urma reac?iei mercurului (redus din cinabru) cu sulful.
Ingestia cinabrului sau inhalarea acestuia este foarte toxic?; otr?virea cu mercur poate rezulta din expunerea formelor hidrosolubile ale acestuia (precum clorura de mercur sau metilmercurul), inhalarea vaporilor de mercur sau consumarea alimentelor contaminate cu mercur.
Mercurul este utilizat ?n interiorul , , , sfigmomanometrelor, l?mpilor fluorescente, precum ?i ?n cadrul altor dispozitive. Ac?iunea sa toxic? a determinat ?nlocuirea sa din interiorul termometrelor sau manometrelor, ?n favoarea alternativelor precum .
Simbolul planetei
a fost utilizat din
pentru reprezentarea acestui element.
, principalul
compus din sulfur? de mercur, a fost probabil utilizat ca ?i
?nc? din vremurile . ?n urm? cu 20.000 de ani, cinabrul avusese o aplicatie pigmentar?, fiind numit vermilion ?i utilizat de c?tre locuitorii pe?terilor din
Extragerea mercurului din cinabru a fost men?ionat? pentru prima dat? de c?tre filosoful grec , ?n secolul al IV-lea, de unde provine ?i denumirea sa elen?, hydrargyros.
afirma despre mercur:
,,Ac?ioneaz? ca o otrav? asupra tuturor lucrurilor, ?i g?ure?te urnele, ???nind din acestea datorit? propriet??ilor sale maligne. Toate substan?ele plutesc pe suprafa?a argintului viu, cu excep?ia aurului, fiind singura substan?? care este atras? de aceasta. De aici ?i excelentul rol de rafinare al aurului, datorit? abilit??ii u?oare de respingere a impurit??ilor ?n momentul c?nd se afl? ?ntr-un vas p?m?ntiu cu aur. Odat? ce aceste superfluit??i sunt expulzate, nu r?m?ne nimic de f?cut dec?t s? fie separat de aur”
Elementul a fost numit dup? zeul roman Mercur, cunoscut pe totodat? semnul astrologic al planetei a devenit unul din simbolurile alchimie ale acestui metal. Mercurul este singurul metal al c?rui nume este comun cu cel planetar-alchimic.
Mercurul este un element care este ?nt?lnit ?n scoar?a terestr?; a fost cunoscut ?nc? din perioada vechilor greci, romani, chinezi si hindusi. ?n China Antic?, morm?ntul ?mp?ratului Ch'i-Huang-Ti, care murise ?n anul 210 ?.Hr, con?inea o hart? ?n relief a Chinei ?n care r?urile ?i oceanele erau reprezentate de mercur. Chinezii considerau c? medicamentele pe baz? de mercur sau cinabru pot prelungi via?a, probabil datorit? propriet??ilor ac cu toate acestea, c??iva ?mp?ra?i decedaser? din cauza otr?virii cu mercur, ?n ?ncerc?rile lor de a fi nemuritori. In urma cu 4000 de ani, femeile din China utilizau mercurul ca si metoda contraceptiva cu administratie orala.
Probe de mercur au fost descoperite in morminte egiptene , iar varsta acestora a fost determinata a fi de 3500 ani. Arheologul Heinrich Schliemamm descoperise o urna de marime mica plina cu mercur intr-un mormant din Kurna, Egipt, datand din
Cea mai timpurie descriere a amalgamarii aurului a fost facuta de catre Abu Rayhan al-Biruni, autor al unor texte alocate mineralogiei, pietrelor pretioase si metalelor si cercetator persan al secolului al XI-lea; conform acestuia, aurul era procesat din minereu prin zdrobire, apoi minereu era spalat si se adauga mercurul. Aurul era de asemenea recuperat din Sind, depozitand mercur in mici adancituri sapate in albia raului. Sedimentele aurifere ar fi spalate peste baltile mercurice, formandu-se amalgamul aurului cu mercur. In ambele cazuri, amalgamul era recuperat si filtrat prin piele pentru separarea celor doua elemente, iar ca pas final, amalgamul era ars pentru a se volatiliza mercurul si pentru a purifica aurul.
A fost cunoscut si in randul alchimistilor in timpul Evului M acestia considerau ca mercurul, sulful si sarea sunt principalele elemente care constituie Pamantul. Cuvantul hindus pentru alchimie, rasasiddhi inseamna cunoasterea mercurului. La acea perioada, sapte metale erau cunoscute: mercurul, aurul, argintul, cuprul, staniul, se credea ca in urma unui amestec corect al ingredientelor, mercurul poate fi transmutat in aur.
Incepand cu secolul al XVI-lea, cunostintele despre me de exemplu, in anul 1556, Agricola detaliaza modul de utilizare al mercurului si efectele inhalarii vaporilor acestuia asupra sanatatii umane. Datorita scrierilor lui Paracelsus, mercurul devenise, alaturi de antimoniu, un element utilizat in tratamentele venerice
Structura atomului de mercur este determinat? de num?rul nucleonilo mercurul prezinta 80 de protoni ?i 121 de neutroni. Raza atomic? medie este de 0.155 nm, raza ionica este de 0.112 nm, iar raza covalent? este de 0.149 nm. Structura cristalina a mercurului este romboedrica, iar fiecare atom de mercur este inconjurat de alti 6 atomi invecinati la o distanta de 0.300 nm si alti sase atomi la o distanta de 0.347 nm.
Configuratia electronica a atomului de mercur, reprezentata pe straturi electronice
Configura?ia electronic? a atomului de mercur este 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d10 4s2 4p6 4f14 4d10 5s2 5p6 5d10 6s2
Mercurul prezint? ?apte izotopi stabili, cel mai abundent fiind 202Hg (29,80%). Radioizotopii cei mai longevivi sunt 194Hg cu un timp de ?njum?t??ire de 444 ani ?i 203Hg cu un timp de ?njum?t??ire de 46.612 zile. Radioizotopii r?ma?i au timpul de ?njum?t??ire mai mic de o zi.
Cu toate ca izotopii mercurului sunt caracterizati de proprietati chimice similare, datorita maselor diferite, reactiile acestora difera relativ putin. Izotopii mai usori reactioneaza mai rapid decat cei grei, cauzand prin aceasta imbogatirea produsilor de reactie in reactiile ireversibile.
In general, procesele fizice precum evaporarea, condensarea si difuzia ionilor sau moleculelor datorita concentratiei sau temperaturii cauzeaza fractionarea izotopic izotopii usori se evapora si permit difuzia sa fie mai rapida, iar cei grei se condenseaza.
La nivel mondial, cantitatea totala de mercur este estimata a fi de 334.17 m aproape intreaga cantitate este regasita in sedimentele oceanice (98.75%) si in apele oceanice (1.24%), iar restul este continut in sol. Sursele naturale de mercur permit patrunderea acestuia in biosfera ca si gaz, atunci cand exista activitate vulcanica terestra si oceanica, in solutii sau in minereuri. Procesele naturale prin care mercurul este emis in atmosfera mai pot cuprinde volatilizarea mercurului in mediile marine si acvatice, volatilizarea provenita din vegetatie.
Ciclul global al mercurului implica degajarea acestuia din scoarta terestra, transportul aerian al vaporilor de mercur si depozitarea ac cantitatea de mercur care poate patrunde in atmosfera anual este in medie de 30.000 tone.
In mod natural, este intalnit ca cinabru (HgS), tiemanit(HgSe), coloradoit(HgTe), coccinit (Hg2I2) si livingstonit (Hg[Sb4S7]), iar principalele depozite europeene sunt in Almaden (Spania), Idria (Slovenia nord-vestica), regiunea Rheinpfalz din Germania si regiunea Monte Amiata in Toscana (Italia).
Eliberarile de mercur in atmosfera sunt considerate a fi provocate de procesele industriale si de sursele de combustie, continand formele volatile ale mercurului, precum si formele sale particulate. Mercurul gazos includ formele chimice elementare si oxidate ale acestuia, in timp ce formele particulate sunt constituite din compusii chimici ai mercului, datorita presiunii inalte a vaporilor sai.
Provenienta mercurului este determinata de tipul de combustibil folosit, precum carbunele, petrolul sau deseurile municipale. In anul 1996, arderea combustibililor fosili a contribuit la eliberarea a 76 tone de mercur in atmosfera, dintre care 66 de tone proveneau din arderea carbunilor, iar 10 tone proveneau din arderea petrolului si gazelor naturale. Diverse incineratoare si aparate de combustie a deseurilor au eliberat 54 tone de mercur in atmosfera in 1996, dintre care 27 tone proveneau din deseurile menajere, 15 tone din deseuri medicale, iar materialele periculoase (lichide si solide) au emis 11 tone de mercur.
Unele procese antropogenice care nu au mai fost utilizate de mult timp inca au ca si rezultat emisii semnificative in cadrul mediului inconjurator, estimandu-se ca unele lacuri sau rauri contin mercur intr-o cantitate de 2 sau 4 ori mai mare inca de la inceputul erei industriale . In Suedia secolului al XX-lea, concentratia de mercur a fost stabilita a fi de 4 pana la 7 ori mai mare in partea sudica si de 2 pana la 3 ori mai mare in partea nordica.
Deoarece este un material poluant care nu se poate degrada, cresterea nivelului de mercur semnaleaza anumite probleme. In Minnesota, in lacurile izolate din activitatea industriala, contaminarea sedimentelor cu mercur s-a triplat in ultimii 150 de ani, iar aceasta crestere este datorata surselor antropogenice.
Fluxul mercuric din atmosfera catre sol sau ape este sustinut de circuitul global natural, circuitul global perturbat de activitatile umane, sursele regionale si locale. Circuitul global al mercurului, precum si impactul surselor antropogenice sunt mai dificile de inteles datorita naturii specifice a emisiilor si a proceselor de depozitare.
Fiind un element chimic intalnit in mod natural in mediu, es distributia globala a mercurului este estimata a fi in sedimentele oceanice, ce contin aproximativ 1017 g de mercur, in principal sub forma cinabrului, apele oceanice 1013g, sedimentele din sol si apele proaspete 1013 g, biosfera 1011g, atmosfera 108g si apele proaspete 107g.
O mai buna intelegere a contributiei surselor antropogenice privind eliberarea mercurului in natura este limitata de incertitudinile substantiale privind emisiile naturale, precum si cantitatea si sursa primara de mercur ce e reemisa catre atmosfera de catre soluri si ape. Estimarile recente indica faptul ca aproximativ 200.000 tone de mercur au fost emise in atmosfera din 1890, aproximativ 95% fiind localizat in soluri, 3% in oceane si 2 % in atmosfera.
Proba de mercur
Mercurul este singurul metal care este intalnit in starea de agregare lichida in conditii standard de tem este un metal non-combustibil, greu, de culoare argintie care se va contracta sau isi va mari volumul odata cu cresterea temperaturii, facandu-l un material ideal pentru termometre. Comparativ cu alte metale, este un slab conductor termic si un conductor usor de electricitate.
Este usor volatil, eliberand vapori toxici daca este incalzit, iar vaporii acestuia (desi incolori) pot fi recunoscuti dupa culoarea lor albastru-violacee in momentul cand electricitatea este prezenta. Prezinta un punct unic de topire, -38.83 C, un punct de fierbere de 356.73C, si are o densitate de 13.5336 g/cm3. La incalzire, metalul se dilata in mod uniform, fierband la temperatura de 357.01C si vaporizandu-se la 360 C. Mercurul prezinta solubilitate mare .
Sublimatul coroziv de mercur este o sare neutra, formata prin uniunea acidului unei sari comune si mercur si care contine o cantitate de acid destul de abundenta pentru a putea dizolva noua cantitate de mercur, din moment ce patru parti din sublimat pot dizolva mai mult de trei parti de mercur proaspat. Daca este privat de acidul continut, mai este cunoscut si sub numele de mercur dulce (mercure doux) si se prezinta intr-o stare per prezinta mai putin acid decat s-ar putea sa contina, in timp ce sublimatul coroziv de mercur reprezinta excesul de acid al sarii comune)
Mercurul dizolv? ,
?i multe alte metale form?nd aliaje cu acestea denumite amalgame. Deoarece
este o excep?ie de la aceast? regul?, recipientele de fier au fost folosite ?n comer?ul cu mercur. ?nc?lzirea mercurului ?n aer conduce la formarea oxidului de mercur.
Pozi?ia sa ?n seria reactivit??ii metalelor face mercurul un metal care nu reac?ioneaz? cu acizii obi?nui?i precum
diluat, de?i acizii oxigena?i concentra?i ca acidul sulfuric sau
sau apa regal? ( + ) pot s? dizolve mercurul ?n scopul ob?inerii sulfa?ilor, azota?ilor ?i clorurilor. La fel ca ?i argintul, poate reac?iona cu acidul sulfhidric atmosferic. Mercurul reac?ioneaz? cu , neutraliz?nd astfel vaporii rezulta?i ?n cazul unor scurgeri accidentale de mercur.
Mercurul in stare elementara este relativ inert in aerul uscat, oxigen, oxid nitros, dioxid de carbon, in atmosfera umeda, este acoperit de o pelicula de oxid mercuros, iar incalzirea in aer sau oxigen la 350°C il transforma in oxidul mercuric de culoare rosie:
2Hg(s) + O2(g) → 2HgO(s)
Mercurul metalic reactioneaza cu halogenurile, astfel, rezulta fluorura de mercur (II), clorura de mercur (II), bromura de mercur (II) sau iodura de mercur(II):
Hg(l) + F2(g) → HgF2(s) (alba)
Hg(l) + Cl2(g) → HgCl2(s) (alba)
Hg(l) + Br2(l) → HgBr2(s) (alba)
Hg(l) + I2(s) → HgI2(s) (rosie)
Mercurul dizolva alte metale, formand compusii numiti amalgame. Amalgamarea reprezinta metoda chimica de recuperare a mercurului pentru reutilizare prin procesarea solutiilor sarurilor de mercur in apa; acest proces depinde de abilitatea mercurului de a forma aliaje cu puncte de topire joase in randul numeroaselor metale. De exemplu, un metal (de regula zincul) ce este potent din punct de vedere termodinamic sa descompuna compusii mercurului este pus in contact cu o solutie a unei sari de mercur. Intervine o reactie chimica ce va reduce ionii de mercur la mercurul metalic, care se va combina ulterior cu zincul pentru a forma aliajul solid.
Testele efectuate ?n laboratoare au indicat c? un schimb electronic cauzeaz? gazele nobile s? reac?ioneze cu vaporii mercuro?i. Ace?ti compu?i sunt stabili datorit? for?elor van der Waals ?i rezult? ?n Hg·Ne, Hg·Ar, Hg·Kr ?i Hg·Xe (vezi ). Compu?ii organici ai mercurului sunt de asemenea importan?i. Metilmercurul este un compus periculos care este g?sit ca un agent poluant ?n ape.
Descoperirea fluorurii de mercur (IV) (HgF4) a fost anunta?? ?n septembrie 2007.
Fulminatul de mercur, Hg2(NO3)2, poate fi obtinut prin dizolvarea mercurului in acid azotic, adaugand apoi alcool etilic. Reactiile chimice includ nitrarea mercurului metalic cu un exces de acid azotic:
Hg + 3 OHNO2 =& HgNO3 + OHNO2 + NO2
iar apoi azotatul de mercur si excesul de acid va fi adaugat intr-o solutie de etanol, formand astfel fulminatul de mercur:
HgNO3 + HNO3 + C2H6O =& Hg(ONC)2
Sulfura de mercur, HgS, este preparata prin precipitarea ionilor Hg2+ folosind o solutie de acid hidrocloric cu hidrogen sulfurat.
Cu toate c? este prezent ?n construc?ia tuturor organismelor vii, datorit? volatilit??ii sale ce ?i permite infiltrarea ?n acestea, mercurul nu prezint? nici un rol biologic. Cantitatea ingerat? este de 3 micrograme/zi ?n r?ndul adul?ilor, iar ?n cazul copiilor este de 1 microgram/zi. Solurile utilizate ?n agricultur? pot con?ine 0.2 ppm de mercur, p?trunz?nd ?n alimente precum morcovii, cartofii ?i ciupercile, acestea din urm? con?in?nd p?n? la 1 ppm sau mai mult.
Mercurul este un element prea putin absorbit in contactul cu pielea sau atunci cand este ingerat, fiind periculor datorita potentialului sau volatil. Testele efectuate pe subiecte animale au demonstrat ca mai putin de 0.01% din mercurul ingerat este absorbit de-a lungul tractului gastrointestinal intact, desi acest lucru nu s-ar aplica celor care sufera de ileus. Cazuri ale toxicitatii sistemice in ingestia accidentala sunt rare, iar incercarile de suicid prin administrarea intravenoasa a mercurului nu apare in aceste cazuri. Cu toate ca studiile nu s-au efectuat din punct de vedere cantitativ, proprietatile fizice ale mercurului elementar ii limiteaza absorbtia in pielea intacta. Mercurul poate fi absorbit dermal, insa acest traseu este stabilit a fi de doar 1% prin inhalare.
Aproximativ 80% din vaporii de mercur inhalati sunt absorbiti prin intermediul sistemului respirator, fiind apoi distribuit prin sistemul circulator in tot corpul. Expunerea cronica, chiar si la concentratii mici intre 0.7–42 μg/m3, au aratat ca si simptome tremurul, cunostinte cognitive slabe si tulburari ale somnului.
Mercurul este intalnit ca si compus anorganic in substante precum sarurile, de exemplu clorura de mercur (II); aceste saruri afecteaaza sistemul gastrointestinal si rinichii, cauzand distrugerea tesutului renal. Cu toate acestea, deoarece nu pot patrunde dincolo de bariera sange-creier usor, mercurul poate cauza putine daune neurologice fara expunere continua/ Cele doua stari de oxidare ale mercurului formeaza sarurile mercuroase (I) sau mercurice (Hg22+ si Hg2+). Mercurul(II)in aceste saruri este cu mult mai toxic decat mercurul (I) datorita solubi datorita acestei proprietati, sunt mult mai usor absorbite in tractul gastrointestinal.
Cianura de mercur (cunoscuta si ca cianura mercurica) Hg(CN)2, este un c ingestia sa provoaca deopotriva otravirea cu mercur si cu cianura. Hg(CN)2 poate patrunde in interiorul corpului prin inhalare, ingestie sau prin absorbtie cutanata. Inhalarea cianurii mercurice irita gatul si pasajele aeriene. Incalzirea sau contactul Hg(CN)2 cu acidul sau suspensie acida elibereaza vapori toxici de mercur si cianura care pot cauza bronsita cu tusa si flegma si/sau iritarea tesutului pulmonar. Contactul cu ochii pot cauza arsuri si pete maronii, iar expunerea pe termen lung pot afect contactul cu pielea poate cauza alergii, iritatii si culoarea gri a pielii.
Expunerea cronica la urmele de compus pot cauza la acumularea mercurului in corp de- ar fi nevoie de luni sau fie ani pentru eliminarea mercurului in exces din corp. Supraexpunerea la cianura mercurica poate conduce la distrugerea testului renal si/sau otravire cu mercur, conducand la iritabilitate, gingii iritate, secretie intensa de saliva, gust metalic, pierderea apetitului, pierderea memoriei, schimbari de personalitate si distrugerea tesutului nervos. Expunerea la doze mari poate fi fatala, existand posibilitatea decesului subit.
Abilitatea cianurii mercurice de a cauza probleme reproducti cu toate ca compusii inorganici ai mercurului nu au aratat sa aiba efecte teratogene, acestia trebuie manipulati cu grija, fiind cunoscuti sa afecteze dezvoltarea embrionara si sa scada fertilitatea.
Conform unui studiu, doua persoane au prezentat simptome ale otravirii cu cianura in cateva ore de la ingestia cianurii mercurice sau oxicianura de mercur, Hg(CN)2oHgO, in incercarea lor de a se sinucide. Toxicitatea Hg(CN)2 este atribuita aproape exclusiv cu toate acestea, pacientul care ingerase oxicianura de mercur decedase dupa cinci ore din cauza otravirii cu cianura, inainte ca orice simptom al otravirii cu mercur sa fie observate. Pacientul care ingerase Hg(CN)2 aratase initial simptome ale otravirii acute cu cianura, care au fost controlate, iar ulterior aratase semne ale otravirii cu mercur inainte sa-si revina. Gradul in care otravirea cu cianura are loc este crezuta a fi corelata fie cu ionii de cianura eliberati in stomac, care depinde de cantitatea ingerata, aciditatea gastrica si volumul continutului gastric. Deoarece moleculele de Hg(CN)2 raman nedisociate in apa pura si in solutiile bazice, disocierea va creste cu cat acidi o aciditate gastrica mare va ajuta astfel ca ionii de cianura sa devina mult mai bioviabili, crescand posibilitatea otravirii cu cianura.
Cianura de mercur a fost utilizata in doua crime, petrecute in New York in anul 1898. Mercury cyanide was used in two murders in New York in 1898. Autorul crimelor, Roland B. Molineux, trimise medicamente otravite victimelor sale prin intermediul serviciilor aerie prima sa victima, Henry Barnett, a decedat in urma intoxicatiei cu mercur la 12 zile de la ingestie, iar cea de-a doua victima, Catherine Adams, decedase din cauza otravirii cu cianura la 30 de minute de la ingestia otravii. Precum in cazurile de suicid, diferentele dintre cele doua cazuri pot fi atribuite diferentelor de aciditate a solutiilor ce contineau otravurile sau diferenta de aciditate stomacala.
Medicamentul n-acetil penicilamina era utilizat pentru a trata otravirea cu mercur, insa cu succes limitat.
(Hg(CNO)2) este o
de culoare alb?, deosebit de instabil? la ?ocuri sau ?nc?lzire motiv pentru care este utilizat? ca
primar (declan?eaz? explozia altor explozibili mai stabili). ?n urma contactului cu aceast? substan??, poate ap?rea dermatita ?i conjunctivita.
Efectele acute ale intoxicarii cu fulminat de mercur includ iritarea mucoaselor, precum si manifestarile obisnuite ale i cea mai comuna manifestare cronica este dermatita rezultata in urma sintetizarii, datorata expunerii la acest praf in timpul confectionarii explozibililor, iar dermatita afecteaza fata si suprafata anterioara a bratelor.
Compusii mercurici tind sa fie mult mai toxici decat forma elementara, iar formele organice sunt extrem de toxice, fiind implicate in distrugerea renala si cerebrala. Cel mai periculos compus mercuric, dimetilmercurul, este atat de toxic, incat chiar si cativa microlitri picurati pe piele sau chiar pe o manusa din latex pot cauza decesul, precum in cazul lui .
In 1997, dr. Karen Wetterhahn, cercetator la Colegiul Dartmouth, intrase in contact in mod accidental cu o singura picatura de dietilmercur ce ii cazuse pe mana. Deoarece purta manusi de latex, nu s-a ingrijorat, insa dupa doar 5 luni de zile incepuse sa fie incoerenta si sa s doctorii nu au putut sa-i dea un diagnostic decat in momentul cand aceasta le mentionase despre picatura de mercur, iar dupa cateva luni a decedat.
Metilmercurul (MeHg) este principala sursa de mercur organic pent datorita bioacumularii, patrunde in reteaua trofica, rezultand astfel concentratii inalte intalnite printre unele specii. Pestii precum tonul sau pestele-spada sunt, de regula, un motiv de ingrijorare mai mare decat alte specii mai mici.
si Agentia de Protectie a Mediului din Statele Unite au sfatuit femeile insarcinate, precum si copiii sa evite complet pestele-spada, rechinul, macroul si malacantidul din Golful Mexic, si sa isi limiteze consumul de ton alb la 170g/saptamana, iar pentru ceilalti pesti si meduze nu mai mult de 340 g/saptamana. Intr-un studiu din 2006 alocat riscurilor si beneficiilor consumului de peste, beneficiile consumului a 2 portii de peste pe saptamana depaseau riscurile, chiar si pentru femeile tinere gravide, iar evitarea consumului de peste ar conduce semnificativ la decese datorate bolilor coronariene de inima si dezvoltare neuronala suboptima la copii.
Perioada desfasurata de la expunere pana la dezvoltarea si cea mai lunga perioada latenta este de cinci luni dupa o singura expunere, in cazul Dartmouth, in timp ce alte cazuri variaza de la saptamani la luni. Nu s-a furnizat nici o explicatie pentru aceasta latenta indelungata. Atunci cand primul simptom este prezent, de regula parestezia, acesta va fi urmat de altele mult mai severe, uneori culminand cu coma si decesul. Caracterul si amploarea intoxicatiei cu mercur depind de factori precum doza administrata, forma chimica a mercurului sau a compusului mercuric, durata si ruta administrarii.
Etilmercurul (EtHg) este un compus rezidual, care este produsul agentului antibacterian etilmercuritiosalicilat. Caracteristicile sale nu au fost studiate la fel de intens ca si cele este eliminat din sange mult mai rapid, avand un timp de injumatatire de la 7 la 10 zile, si este metabolizat mai rapid decat metilmercurul. Se presupune ca nu prezinta abilitatea metilmercurului de a depasi bariera sange-creier printr-un transportor, insa se bazeaza pe difuzie pentru a patrunde in tesutul nervos. Sistemul nervos afectat de intoxicatia cu aceasta substanta prezinta aceleasi simptome ca si intoxicatia cu metilmercur, adaugandu-se semne ale lezarii tesutului renal, precum proteinuria.
Fenilmercurul este un compus mai putin toxic decat metilmercurul, fiind mai putin volatil, traverseaza bariera placentara si cea dintre sange si creier mai lent si este este metabolizat in mercur inorganic, iar modelul sau de toxicitate este intermediarul intre alchil si mercurul inorganic.
Alte surse de mercur organic includ acetatul de fenilmercuric si azota acestea au fost utilizate in vopselele pe baza de latex pentru proprietatile lor antimucegai, insa au fost inlaturate in 1990 datorita cazurilor de toxicitate intalnite
Principalul minereu de mercur, cinabrul, a fost extras in mod continuu inca din anul 415 i.e.n; istoric, existau cinci areale miniere pentru extragerea mercurului (districtul Almeden din Spania, districtul Idrija din Slovenia, districtul Monte Amiata in Italia, precum si locatii variate din Peru, Statele Unite si regiuni din Rusia, Ungaria, Mexic si Austria .
Utilizate in productia de mercur, minereurile de cinabru sunt incalzite in furnale, iar mercurul paraseste furnalul sub forma vaporilor, impreuna cu SO2 rezultat. Vaporii mercurului sunt condensati in tuburi racite cu apa si emailate cu ceramica, iar apoi sunt colectati in recipiente din fier, umplute cu apa si captusite cu ciment. Mercurul obtinut astfel este foarte pur, nefiind nevoie rafinarea acestuia.
Tabelul de mai jos prezinta cantitatea de mercur exprimata in tone, precum si principalii producatori ai acestui element:
In anul 2003, productia mondiala de mercur a scazut sub 2000 tone metrice, in conditiile in care productia mondiala in jurul anului 1975 era estimata la 9000 de tone metrice.
Mercurul este ?ntrebuin?at ?n unele celule de electroliz? drept catod de mercur, la extragerea aurului ?i argintului, ?n diferite instrumente ?i aparate de precizie ca: termometre, barometre, manometre, densiometre, pompe de vid ?naintat, etc., la prepararea unor alifii medicinale, la prepararea fulminatului de mercur, a cinabrului, ?n l?mpile redresoare de curent alternativ, ?n l?mpile pentru raze ultraviolete, la prepararea de amalgame.
Termometrul cu mercur a fost inventat de fizicianul ? ulterior, astronomul suedez
a stabilit scara Celsius, descrisa ?n lucrarea sa Observa?ii privind dou? grade persistente la un termometru, publicat? ?n 1742. Stabilind dou? puncte fixe (temperatura de topire a ghe?ii ?i temperatura de fierbere a apei), a descoperit un punct similar la fierberea apei (punctul de evaporare a apei), de?i c?nd aceast? determinare se face cu o precizie ridicat? se observ? o varia?ie a acestui punct ?n func?ie de presiunea atmosferic?. ?n momentul ?n care se ?ndep?rta termometrul de vapori, nivelul mercurului cre?tea pu?in. Acest fenomen se poate explica prin r?cirea ?i contractarea rapid? a sticlei, iar Celsius sus?inea c? nivelul coloanei de mercur la fierberea apei este propor?ional cu ?n?l?imea barometrului. C?nd Celsius a decis s? foloseasc? propria scar? de temperatur?, el a ales punctul de fierbere al apei pure la 0 °C ?i punctul de topire al ghe?ii la 100 °C, invers dec?t le alegem ast?zi. Un an mai t?rziu fizicianul francez
a propus versiunea inversat? a sc?rii, cu punctul de ?nghe? la 0 °C ?i punctul de fierbere la 100 °C, denumind-o scar? centigrad?.
Termometrele cu mercur au fost utilizate de decenii, fiind utilizate fie in centre de sanatate, fie in gospodarii. Cu toate acestea, toxicitatea mercurului in cazul in care termometrul se sparge a facut ca mercurul sa fie inlocuit de alcool sau produsi distilati ai petrolului, iar pana in anul 2020 se doreste eliminarea mercurului din dispozitivele medicale sau casnice care au in compozitie acest metal, conform
Barometrul (din greac? β?ρο?= μετρ?ω=a m?sura) este instrumentul de m?sur? a presiunii atmosferice, inventat de fizicianul italian
?n anul 1643. Barometrul cu mercur este un tub lung de sticl? care a fost umplut cu mercur ?i apoi r?sturnat ?ntr-o cuv? barometrele sunt cele mai exacte, ele fiind utilizate la sta?iile meteorologice.
Compusii mercurici au fost utilizati in tratam un produs numit Apa lui Soliman, intrebuintata in eliminarea pistruilor si a negilor, era constituita din mercur, iar utilizatorii acestui produs isi distrugeau pielea, isi diminuau gingiile si provocau caderea dintilor.
Clorura de mercur era utilizata in dezinfectarea scutecelor pana in anii '50, cand s-a descoperit ca provoaca acrodinia la copii sensibili
Dietilmercurul a fost utilizat in tratarea sifilisului in 1887 sub forma injectabila, insa actiunea sa asupra SNC a determinat stoparea acestor tratamente.
In jurul anului 1913, au fost folosite diuretice pe baza de compusi organici ai mercurului, care au fost eliberate pe piata mai mult de 30 de ani
Mercurocromul a fost utilizat in tratarea taieturilor minore in SUA pana in 1998, cand FDA a declarat ca "nu este recunoscut ca fiind sigur si eficient". Totodata, acesti compusi sunt utilizati ca si conservanti in unele picaturi oftalmice, spray-uri nazale si solutii pentru lentilele de contact.
Fulminatul de mercur a fost descoperit in anul 1823, iar cea mai importanta proprietate a acestei substante este ce in urma detonarii, se elibereaza monoxid de carbon, azot si mercur. Este sensibila la impact, lumina solara si frictiune, iar detonarea se face prin scantei si flame. Aceasta sensibilitate termica si cinetica este atribuita si .
Azida de mercur formeaza o pudra alba, insolubila in apa rece, insa relativ solubila in apa calda. Incalzirea treptata la 212C conduce la efervescenta ei, iar la incalzirea rapida sau la temperaturi de 300C sarea este detonata.
Spectrul luminos al hidrogenului, deuteriumului, azotului, oxigenului si al mercurului.
Mercurul poate fi utilizat ca si component al lampilor fluorescente, acestea continand pana la 1.4 mg de mercur. Lampile fluorescente lineare contn intre 1.4–60 mg de mercur.
Imbunatatirea lampilor fluorescente in procesul de fabricare ce presupunea mercurul a reusit sa reduca cantitatea de mercur continuta, reduce acest proces presupunea o capsula inchisa ce continea mercurul in loc sa umple lampa incinsa cu mercur. Capsula cu mercur era deschisa in ultimul pas al procesului de productie, evitand riscul de a elibera mercurul din lampa in mediul inconjurator. In prezent, lampa fluorescenta obisnuita, de 120 cm, contine cu 75% mai putin mercur decat aceeasi lampa construita in anul 1985.
In anul 2001, producatorii americani de lampi utilizasera 9 tone de mercur, cantitate exprimata prin reducerea cu 67% a celor 27 tone utilizate in anul 1990.
Utilizarea mercurului ?n industria minier? a amalgamelor ?i concentrarea metalelor pre?ioase dateaz? din 2700 ?.Hr, c?nd fenicienii ?i cartaginezii au adoptat aceast? metod? ?n Spania. Tehnica s-a r?sp?ndit datorit? romanilor in anul 50, fiind similar? metodei din zilele noastre. In 177, romanii au interzis folosirea mercurului in stare elementar? pentru extragerea aurului ?n Italia, posibil datorit? ca reac?ie la problemele de s?n?tate cauzate de aceast? activitate.
Pe teritoriul Americilor, mercurul a fost introdus ?n secolul 16 pentru amalgamarea aurului ?i argintului mexican. ?n anul 1849, ?n timpul Febrei Aurului Californian, mercurul a fost foarte utilizat ?i otr?virea cu mercur a fost des ?nt?lnit? ?ntre mineri. In perioada , minele aurifere din zona Sierrei Nevada au eliberat ?ntre
tone de mercur ?n mediu. ?n America de Sud, mercurul a fost utilizat intensiv de c?tre colonizatorii spanioli, eliber?nd aproximativ 200,000 tone metrice de mercur ?n mediu ?ntre 1550 ?i 1880 ca ?i rezultat direct al acestui proces. ?n perioada de v?rf a febrei aurului din Brazilia anului 1880, mai mult de 6 milioane c?utau aur doar ?n regiunea amazonian?.
Simbolul pentru substan?e toxice
Mercurul este un element otravitor, care are tendinta de acumulare in corp
actioneaza ca o neurotoxina, distrugand tesutul nervos si cel cerebral. Pe termen scurt sau lung, expunerea la mercur conduce catre tremurat, fluctuatii ale dispozitiilor, pierderea auzului si orbire, iar factorii acestia fac si cea mai mica cantitate de mercur sa fie periculoasa. Patrunderea mercurului in organism se face fie la nivel cutanat, fie prin vaporii inspirati, fie prin tractul digestiv in momentul consumului alimentelor contaminate cu mercur. Intoxicatia acuta, datorata unor concentratii mari de mercur, provoaca o serie de tulburari cognitive, comportamentale, senzoriale si motorii. Cele mai evidente simptome includ tremurul, labilitatea emotionala ( iritabilitate, timiditate excesiva, pierderea increderii de sine si nervozitate), , pierderea memoriei, schimbari neuromusculare(slabiciune musculara, atrofierea muschilor si spasme), dureri de cap, polineuropatie(parestezie, reflexe tendonale hiperactive, reducerea vitezei de conductiei nervilor motorii si senzitivi), iar functia cognitiva este deficitara.
Intoxicarea cu etilmercur cauzeaza stari de greata, voma, diaree si dureri abdominale. Sindromul clinic al etilmercurului si metilmercurului este diferit. Pacientii expusi la etilmercur au manifestat polidipsie, poliurie, proteinurie, dureri abdominale, prurit, iar palmele si organele genitale sunt predispuse la dermatite exfoliante. Cu toate ca pacientii au dat dovada de incoerenta in exprimare si ataxie, starea mentala a pacientilor nu a fost afectata in cazul acestor pacienti
Simbolul pentru substan?e periculoase pentru mediul ?nconjur?tor
In urma unor experimente asupra cloroplastelor, s-a demonstrat ca ionul metalic induce peroxidarea lipidelor, pierderea pigmentilor fotosintetici si degradeaza proteinele; cu toate ca mercurul in stare elementara este oxidat rapid in mercur(II) in interiorul eritrocitelor (care prezinta o afinitate mare pentru mercur), o mare parte din acest element chimic absorbit pe cale pulmonara ajunge la creier si patrunde in acesta inaintea oxidarii, datorita liposolubilitatii mercurului. Mercurul inorganic (II) tinde sa se acumuleze in rinichi.
Simbolul pentru substan?e iritante
Expunerea la vaporii de mercur presupune ca masuri de prim ajutor transportarea victimei la aer proaspat, inlaturarea mercurului aflat in contact cu pielea sau hainele si spalara acestora cu sapun si cantitati mari de apa pentru 15 minute. In cazul in care s-a realizat contactul cu ochii, acestia trebuie clatiti cu apa pentru 15 minute, mentinand pleoapele in afara ariei contaminate de mercur.
Fred Senese. ,,”. General Chemistry Online at Frostburg State University. .
Group 12 elements, editat de Paul Muljadi, pagina 46
Mercury from Gold and Silver Mining: A Chemical Time Bomb? ; with 29 Tables, de Luiz Drude de Lacerda,Willem Salomons, pagina 1
The Elements of Murder: A History of Poison, de John Emsley, pagina 10
Growing Up with Science, de Marshall Cavendish Corporation, pagina 950
Group 12 elements, editat de Paul Muljadi, pagina 47
Growing Up with Science, de Marshall Cavendish Corporation, pagina 967
,,”. Center for Environmental Health Sciences, . .
Mining and Quarrying in the Ancient Andes: Sociopolitical, Economic, and ..., de Nicholas Tripcevich,Kevin J. Vaughn, pagina 215
Mercury in the Environment: Pattern and Process, editat de Michael S. Bank, pagina 20
,,”. , Federal Government of Canada. 2004. .
Mercury, de Kristi Lew, pagina 7
Mercury in the Environment: Pattern and Process, editat de Michael S. Bank, pagina 21
Mercury, Kristi Lew, pagina 8
Mercury in the Environment: Pattern and Process, editat de Michael S. Bank, pagina 19
Chemical History: Reviews of the Recent Literature, editat de Colin Archibald Russell,Gerrylynn K. Roberts, pagina 186
Mercury Handbook: Chemistry, Applications and Environmental Impact, de L F Kozin,S C Hansen, pagina 2
Mercury Handbook: Chemistry, Applications and Environmental Impact, de L F Kozin,S C Hansen, pagina 2
Mercury Handbook: Chemistry, Applications and Environmental Impact, de L F Kozin,S C Hansen, pagina 2
Mercury Handbook: Chemistry, Applications and Environmental Impact, de L F Kozin,S C Hansen, pagina 3
Mercury Handbook: Chemistry, Applications and Environmental Impact, de L F Kozin,S C Hansen, pagina 1
Heavy Stable Isotope Investigations in Environmental Science and Archaeology, de Sanghamitra Ghosh, pagina 2
Heavy Stable Isotope Investigations in Environmental Science and Archaeology, de Sanghamitra Ghosh, pagina 2
Mercury study report to Congress Vol. 3, pagina 2-6
Mercury Hazards to Living Organisms, de Ronald Eisler, pagina 14
Concise Encyclopedia Chemistry, editat de Mary Eagleson, pagina 637
Concise Encyclopedia Chemistry, editat de Mary Eagleson, pagina 637
Concise Encyclopedia Chemistry, editat de Mary Eagleson, pagina 637
Inorganic Chemistry, editat de Egon Wiberg,Nils Wiberg, pagina 1303
Mercury study report to Congress Vol. 3, pagina 2-7
The materials flow of mercury in the economies of the United States and the ..., pagina 4
The materials flow of mercury in the economies of the United States and the ..., pagina 4
The materials flow of mercury in the economies of the United States and the ..., pagina 5
Mercury study report to Congress Vol. 3, pagina 2-7
Understanding Environmental Pollution ,de Marquita K. Hill, pagina 215
Mercury study report to Congress Vol. 3, pagina 2-4
Mercury study report to Congress Vol. 3, pagina 2-2
Mercury study report to Congress Vol. 3, pagina 2-3
Mercury study report to Congress Vol. 3, pagina 2-3
Hazardous Materials Chemistry for Emergency Responders, Second Edition, de Robert Burke, pagina 49
Art in Chemistry, Chemistry in Art, de Barbara R. Greenberg,Dianne Patterson, pagina 28
The History and Use of Our Earth's Chemical Elements: A Reference Guide, de Robert E. Krebs, pagina 168
Mercury Hazards to Living Organisms, de Ronald Eisler, pagina 23
Concepts and Applications in Environmental Geochemistry, editat de Dibyendu Sarkar,Rupali Datta,Robyn Hannigan, pagina 25
A Source Book in Chemistry, , editat de Henry Marshall Leicester,Herbert S. Klickstein, pagina 78
A Source Book in Chemistry, , editat de Henry Marshall Leicester,Herbert S. Klickstein, pagina 78
A Source Book in Chemistry, , editat de Henry Marshall Leicester,Herbert S. Klickstein, pagina 78
Mercury Hazards to Living Organisms, de Ronald Eisler, pagina 23
Recycling and Reuse of Material Found on Superfund Sites, de Lawrence Smith,Jeffrey Means, pagina 42
Recycling and Reuse of Material Found on Superfund Sites, de Lawrence Smith,Jeffrey Means, pagina 42
Recycling and Reuse of Material Found on Superfund Sites, de Lawrence Smith,Jeffrey Means, pagina 42
Wang, X.; Andrews, L.; Riedel, S.; Kaupp, M. (2007). ,,”. Angewandte Chemie International Edition (Weinheim: WILEY-VCH Verlag GmbH & Co. KGaA) 46 (44): . :. .
Engineering Chemistry, de Sivasankar, pagina 448
Concise Encyclopedia Chemistry, editat de Mary Eagleson, pagina 637
Nature's Building Blocks: An A-Z Guide to the Elements, de John Emsley, pagina 255
Nature's Building Blocks: An A-Z Guide to the Elements, de John Emsley, pagina 255
Ten Years of Images from Circulation, Journal of the American Heart Association, editat de Hugh A. McAllister,James T. Willerson, pagina 8
ATSDR. 1999. Toxicological Profile for Mercury. Atlanta, GA:Agency for Toxic Substances and Disease Registry.
Hursh JB, Clarkson TW, Miles E, Goldsmith LA (1989). ,,Percutaneous absorption of mercury vapor by man”. Arch. Environ. Health 44 (2): 120–127. :.
Cherian MG, Hursh JG, Clarkson TW (1978). ,,Radioactive mercury distribution in biological fluids and excretion in human subjects after inhalation of mercury vapor”. Archives of Environmental Health 33: 190–214.
Ngim CH, Foo SC, Boey KW, and Keyaratnam J (1992). ,,”. British Journal of Industrial Medicine 49 (11): 782–790.
Liang YX, Sun RK, Chen ZQ, and Li LH (1993). ,,Psychological effects of low exposure to mercury vapor: Application of computer-administered neurobehavioral evaluation system”. Environmental Research 60 (2): 320–327. :.
Langford NJ, Ferner RE (1999). ,,” (PDF). Journal of Human Hypertension 13 (10): 651–6. :.
"Mercuric Cyanide." 1987.
(accessed April 2, 2009).
Benaissa M.L., Hantson P., Bismuth C., Baud F.J. (1995). ,,Mercury oxycyanide and mercuric cyanide poisoning: two cases.”. Intensive Care Med. 21 (12): . :.
Aylett, B.J. "Mercury (II) Pseudohalides: Cyanide, Thiocyanate, Selenocyanate, Azide, Fulminate." Comprehensive Inorganic Chemistry 3:304-306. J.C. Bailar, H.J. Emeléus, Sir Ronald Nyholm, and A.F. Trotman-Dickenson, ed. Oxford: Pergamon Press, 1973; distributed by Compendium Publishers (Elmsford, NY), p. 304.
Emsley, John. The Elements of Murder. Oxford: Oxford University Press, 2005.
A review of the physiological impact of mercurials, de M. Catherine Ferens,United States. Environmental Protection Agency. Office of Research and Development, pagina 3
Disease and the Environment, de David P. Deeter, pagina 347
Big Coal: The Dirty Secret Behind America's Energy Future, de Jeff Goodell, pagina 134
Mercury Pollution Integration and Synthesis, editat de Carl J. Watras,John W. Huckabee, pagina 4
Advisory EPA-823-F-04-009, March 2004.
Mozaffarian D, Rimm EB (2006). ,,”. JAMA 296 (15): 1885–99. :.
Chemical Exposure and Toxic Responses, de Stephen K. Hall pagina 34
Heavy Metals in the Environment, editat de Lawrence K. Wang,Jiaping Paul Chen,Yung-Tse Hung,Nazih K. Shammas, pagina 21
Changing the Course of Autism: A Scientific Approach for Parents and Physicians, de Bryan Jepson, pagina 144
Elemental Speciation in Human Health Risk Assessment, editat de P. Apostoli, pagina 95
Chemical Exposure and Toxic Responses, de Stephen K. Hall, pagina 34
Medical Toxicology, editat de Richard C. Dart, pagina 1446
Mercury Hazards to Living Organisms, de Ronald Eisler, pagina 11
Inorganic Chemistry, editat de Egon Wiberg,Nils Wiberg, pagina 1303
Inorganic Chemistry, editat de Egon Wiberg,Nils Wiberg, pagina 1303
Mercury — Cadmium — Lead Handbook for Sustainable Heavy Metals Policy and ..., editat de Michael Scoullos, pagina 16
Handbook on the Toxicology of Metals, editat de Gunnar F. Nordberg,Bruce A. Fowler,Monica Nordberg,Lars Friberg, pagina 679
Handbook on the Toxicology of Metals, editat de Gunnar F. Nordberg,Bruce A. Fowler,Monica Nordberg,Lars Friberg, pagina 679
Delmar's Comprehensive Medical Assisting: Administrative and Clinical ..., de Wilburta Lindh,Marilyn Pooler,Carol Tamparo,Barbara Dahl,Julie Morris, pagina 597
Thermal Analysis of Polymeric Materials, de Bernhard Wunderlich, pagina 283
Business Builders in Cosmetics, de Jacqueline C. Kent, pagina 10
Why Is Yawning Contagious?: Everything you ever wanted to know about the ..., de Francesca Gould
Why Is Yawning Contagious?: Everything you ever wanted to know about the ..., de Francesca Gould
Mercury in the Environment: Pattern and Process , editat de Michael S. Bank, pagina 272
Medical Toxicology, editat de Richard C. Dart, pagina 1443
Medical Toxicology, editat de Richard C. Dart, pagina 1443
Mercury in the Environment: Pattern and Process , editat de Michael S. Bank, pagina 272
The Chemistry of Explosives, de Jacqueline Akhavan, pagina 34
The Chemistry of Explosives, de Jacqueline Akhavan, pagina 34
Modern Methods and Applications in Analysis of Explosives, de Jehuda Yinon,Shmuel Zitrin, pagina 4
The Preparatory Manual of Explosives, de Jared Ledgard, pagina 110
Architectural Graphic Standards, de American Institute of Architects, pagina 478
Light and Light Sources: High-Intensity Discharge Lamps, de Peter G. Flesch, pagina 49
Light and Light Sources: High-Intensity Discharge Lamps, de Peter G. Flesch, pagina 49
Light and Light Sources: High-Intensity Discharge Lamps, de Peter G. Flesch, pagina 49
Eisler's Encyclopedia of Environmentally Hazardous Priority Chemicals, de Ronald Eisler, pagina 473
Eisler's Encyclopedia of Environmentally Hazardous Priority Chemicals, de Ronald Eisler, pagina 473
Mercury, de Kristi Lew, pagina 5
Healthcare Hazard Control and Safety Management, Second Edition, de James T. Tweedy, pagina 302
Medical Toxicology, editat de Richard C. Dart, pagina 1446
Issues in Biochemistry and Biophysics Research: 2011 Edition, pagina 382
Toxicological Chemistry and Biochemistry, Third Edition, de Stanley E. Manahan, pagina 219
Toxicological Chemistry and Biochemistry, Third Edition, de Stanley E. Manahan, pagina 219
Healthcare Hazard Control and Safety Management, Second Edition, de James T. Tweedy, pagina 302
Healthcare Hazard Control and Safety Management, Second Edition, de James T. Tweedy, pagina 302
Bank, Michael S., Mercury in the Environment: Pattern and Process
de Lacerda Luiz Drude, Salomons Willem: Mercury from Gold and Silver Mining: A Chemical Time Bomb? ; with 29 Tables
Emsley, John: The Elements of Murder: A History of Poison
Marshall Cavendish Corporation, Growing Up with Science
Muljadi, Paul: Group 12 elements
Tripcevich, Nicholas , Vaughn, J. Kevin, Mining and Quarrying in the Ancient Andes: Sociopolitical, Economic, and ...
: Categorie ascuns?:}